Noi, românii, suntem periculoși. Nu ne trebuie imperiu, nu ne trebuie armată. Ne trebuie un magazin românesc și un caiet.

În primii mei 5 ani în Londra am stat în Chadwell Heath, fix în spatele gării, pe Faulkner Close. Zonă frumoasă, liniștită, trei magazine românești în zonă. Trei!

Unul dădea pe caiet, două nu. Ăla care dădea pe caiet era full mereu. Ăilalți doi? Business occidental… dar fără suflet.

-Bă, boss… ce dacă ești în Anglia? Ai magazin românesc? Vrei clienți? Ai caiet. Simplu!

Nu dau numele magazinului, că nu fac nici reclamă, nici antireclamă… Dar e pe lângă gara Goodmayes. Cine știe… știe.

Românul are demnitate. Nu intră peste om în magazin. Stai frumos afară, aștepți să iasă clienții, te uiți în stânga, în dreapta… parcă faci o combinație.

Și după intri:

-„Săr’na, șefu’, dă-mi și mie un bulion, un parizer, niște mici, cârnați de grătar… și un pachet de țigări.”

Și el:

-„Le trecem?”

Și tu, cu voce joasă:

-„Le trecem…”

Frate, caietul românesc e mai puternic decât cardul Visa. Cardul îți ia banii instant, caietul îți ia sufletul în rate și ăia știu tot. Știu cine duce banii, cine întârzie, cine se mută din zonă și uită.

Ăla care pleacă fără să plătească? Devine legendă urbană.

-„Bă, îl mai știi pe ăla de pe Faulkner? Ăla cu BMW-ul din 2003?”

-„Da…”

-„A plecat cu tot cu datorie.”

Dar partea cea mai frumoasă e că am început să văd englezi… pe caiet la magazinele de indieni.

Și nu glumesc! Băutură, țigări, Pampers, lapte… pe caiet. Îmbrăcați în Nike Tech full din cap până în picioare. Full echipament! Dar fără bani de lapte.

Acolo am realizat, noi nu ne-am integrat. Noi am integrat! Englezii au avut imperiu 300 de ani, noi am avut caietul de datorii 30, și i-am terminat.

Acum îl vezi pe John:

-„Boss, scrie și la mine acolo.”

Și indianul:

„No problem, my friend.”

Bă… am romanizat Londra. Caietul nostru cel de toate zilele a devenit și caietul lor și atunci mi-am dat seama: Românul nu cucerește prin forță, românul cucerește prin datorie. Și oriunde ne ducem, lăsăm ceva în urmă. Uneori cultură. Alteori… sold restant. Dar important e că suntem uniți, că dacă nu ne ajutăm între noi. Cine să ne ardă, dacă nu noi între noi?

Și totuși, când vezi un englez pe caiet, simți așa, un pic de mândrie națională. Nu le-am luat țara, le-am dat sistemul.